O părere critică

Refuzul textualizării va fi solidar în asemenea poeme cu o
“ocultare “ a memoriei, care este la rândul său un “ depozit
de urme “, are caracterul unei cărţi în care se găseşte închisă
povestea trecutului, dar este în acelaşi timp un univers carceral
izomorf cu “ buncărul de hârtie “ al scriiturii .Iar parcurgerea
acestui “ muzeu al trecutului “ cu “ amintirile sale mumificate ”
îi dau poeziei lui Valentin Dolfi un abur de apăsătoare melancolie,
constituind probabil accentul particular al acestui poet, care pare
să interpreteze partitura textualismului dezabuzat, erodat de
morbii tristeţii şi oboselii .


de Octavian Soviany