marți, 19 august 2014

Conu' Dinu

A murit cel mai mare delapidator din istoria României postdecembriste : Conu' Dinu ! Mi-l amintesc prin 92'-93' cum mai galopa cu căluțul PL '93, lângă cel mai tare(ceanu) aliat liberal de astăzi al PSD. Cum mai galopau ei împreună căutând să umple desagii calului cu bani... și slavă Domnului că i-au umplut cu vârf și îndesat ! În comunicatul de la radio se vorbea despre preluarea controversată a Rafinăriei Petromidia, taman în timpul mandatului de președinte al Domnului Costică, alt mare păpușar care s-a declarat cu tristețe înfrânt de Securitate și mai târziu a devenit cel mai bun prieten al lui Dom' Neluțu, președintele moscovit și bolșevic... Și uite așa, cu un mic ajutor din partea prietenilor din partide, dar și a Securității, a ajuns Conu' Dinu cel mai bogat român și cel mai mare petrolist, mai ceva ca J.R.Ewing, cu diferența că acesta moștenise averea din familie. Cu siguranță, se poate spune acum, că el a fost doar un paravan care asigura banii necesari finanțării afacerilor politice și campaniilor electorale, dând cu dărnicie bani în stânga și-n dreapta, ca un fel de trezorier al partidelor. Și tot în comunicatul de la radio, președintele de onoare al PNL, îl deplângea pe marele său prieten și dispărut, autoexilat la Londra din pricini de boală și de familie. Pentru că din averea de 3 miliarde de dolari și ceva, au mai rămas doar vreo 250 de milioane, care vor fi tocați cu siguranță de aceeași îndurerată familie a "marelui dispărut". Și uite așa se stinse din viață cel mai bogat român, dintre cei 300 cei mai bogați români, prezentați cu mândrie într-o carte de ziarul Adevărul, unii dintre ei închiși prin bravul și curajosul efort al DNA (doar până după alegeri) și pe care din silă cetățenească nu-i mai numesc. Pentru că la ei sunt banii noștri, bani care ar fi trebuit să fie la bugetul statului, adică la Învățământ, Sănătate, Cultură, salarii și pensii, adica înapoi de unde au fost furați. Așadar nu pot să-i urez creștinește Conului Dinu țărână ușoară, ci doar bani grei... la ficat.

Despre mine

Fotografia mea
Poezia mea este biografia mea. Contact: valentindolfi@yahoo.com
Fragmentele de jurnal " Gânduri pentr-un ochi de sticlă " au fost publicate în " Povestea vorbei " din Rm.Vâlcea.

Textele publicate pe acest blog îi aparţin în exclusivitate lui Valentin Dolfi.