Lumea de ipsos

Pentru Karen şi Delphine Fisher …

„Am ieşit afară şi am văzut lumea aşa cum era.
Mi se părea că nu mai gândesc, că nu mai pot să
fiu atent la mine însumi, violentat cum eram de
imagini şi culori orbitoare. Nu-mi plăcea …
Parcă eram separat de mine însumi. Oamenii,
străzile, reclamele pe care acum le citeam de
departe, mă sileau să le văd împotriva voinţei mele,
golindu-mă de ceea ce ştiam că sunt, singur eu şi
restul o foială prin care treceam nepăsător.”
( Marin Preda – Viaţa ca o pradă )



Un mare poet

Ce faci tu de fapt hai să vedem zice Mihaela
te uiţi trei ore la televizor îţi faci de
lucru în bibliotecă trei ore citeşti şi uite
cum îţi trece timpul când nu mai poţi să scrii
arăţi ca o molie înţepenită de frig pe rama
ferestrei şi nici măcar nu eşti un mare poet
ai ochii apoşi şi goi iar ai băut ce-o să mă
fac cu tine ce-o să le spun părinţilor tăi
săracii sunt atât de bătrâni nimeni nu are grijă
de ei în situaţia asta nimeni nu-i întreabă
dacă au mâncat ceva mâine-poimâine mor şi tu
eşti atât de indiferent nu vezi că fata noastră
a crescut nu vezi că astăzi poartă minijupă
şi uite cum îţi trece viaţa şi nici măcar
nu eşti un mare poet aşa ca Nichita Stănescu



Era un portar care zicea

Era un portar care zicea dă-mi zece dolari
şi-ţi arăt apartamentul în care a locuit
Greta Garbo şi mulţi i-au dat şi l-au văzut
eu n-am avut niciodată zece dolari eu
n-am fost curios mi-am cumpărat un pachet
ieftin de ţigări şi mi-a rămas şi de-o bere
era un portar care zicea că un japonez a
urmărit-o şapte ani pe Greta Garbo până a reuşit
să o fotografieze şi poza a vândut-o unui ziar
scump scump de fiecare dată eu nu am reuşit
să mă fotografiez decât pe mine întotdeauna
singur singur am bătut toate străzile de la
periferie noaptea stelele străluceau de acolo
parcă se vedeau mai bine mă rezemam de câte-o
maşină uzată fumam şi mă gândeam la tine
era un portar care zicea puştiule viaţa ta
a fost mai nimic viaţa ta a ars ca o ţigară bună
şi îndurătoare moartea ta va veni repede repede



Barney e singur

Barney e singur i-a murit nevasta anul trecut
eu stau pe deluşor lângă casa doamnei Fisher
şi ascult muzică la walkman Barney iese din casă
şi îşi întinde rufele la uscat afară într-o cuşcă
are un câine rău are un câine care când mă vede
latră eu stau pe deluşor lângă casa doamnei
Fisher şi privesc maşinile cum trec spre Newburgh
spre Monroe şi vine maşina de poştă opreşte şi
claxonează o dată şi vine doamna Fisher îşi ia
scrisorile şi maşina pleacă la Barney nu opreşte
el e singur i-a murit nevasta anul trecut
el îşi tunde iarba lui n-are cine să-i scrie



Ai trântit uşa

O visam pe Cosma Daniela colega mea de clasă
de la şcoala generală se făcea că şi ea scria
versuri şi ea se căsătorise şi avea copii în
vis era atât de frumoasă cu părul lung şi
negru cu ochii migdalaţi se plimba printre
bănci cu graţia ei veche dintr-a opta primară
când toţi băieţii ne uitam după ea pentru că
avea picioare frumoase şi uniforma scurtă
atunci ai intrat tu în cameră te-ai aşezat în
fotoliu m-ai întrebat de ce dorm atât că tu
ai făcut piaţa de două ori până acum ai cumpărat
mâncare te-ai certat cu doamna Marga şi cu
doamna învăţătoare că o friptură costă la
restaurant treizeci şi două de mii plus garnitura
de cartofi cinci mii aşa că au ieşit discuţii
cu banii pe care i-au dat părinţii pentru
masa festivă te-ai ridicat din fotoliu
nervoasă ai ieşit din cameră ai trântit uşa



Compunere

Bunicul meu Carol Adolf sas transilvănean
născut în anul 1905 în casa părinţilor săi
cu numărul 15 din strada Ţepeş Vodă oraşul
Piteşti a luptat în cel de-al doilea război
mondial s-a umplut de păduchi a venit acasă
de pe frontul de est a îmbrăcat cel mai bun
costum s-a pozat singur lângă Fordul său
vechi bunica l-a aşteptat bunica l-a iubit
mult bunica n-a mai vrut să-l lase să plece
pe 11 ianuarie 1945 a fost deportat la
minele de cărbune de la Krivoi Rog Ucraina
de unde nu s-a mai întors



Eu şi Vasiloiu Virgil

Eu şi Vasiloiu Virgil când am vizitat casa
memorială Cezar Petrescu ne-am uitat mult
la cărţile cu autograf şi i-a plăcut chiar
dacă la început nu a vrut să meargă dar l-am
convins să nu mai piardă vremea îmbrăcat în
geaca lui neagră cu ţinte toată lumea se uita
când trecea pe lângă noi şi el zicea că e
metalist seara stăteam pe o terasă şi beam
bere acasă scriam despre noi că suntem sănătoşi
pe un perete era expus un peisaj de iarnă şi
Vasiloiu Virgil a zis că parcă ar fi la el la
Olanu că tot aşa e şi acolo când ninge e zăpadă
mare şi nu te mai poţi mişca niciunde custodele
a crezut că studiem ceva dar noi nu studiam
nimic ne simţeam bine printre lucrurile
acelea vechi din altă lume când am plecat Vasiloiu
Virgil a zis că a fost un mare scriitor şi eu
am zis la fel a doua zi ne-am urcat într-un tren
accelerat care mergea spre Piatra Olt vagoanele
erau verzi şi murdare peroanele erau negre şi
pustii Vasiloiu Virgil asculta Metallica la
walkman eu citeam ceva dintr-o carte în gară la
Vâlcea am coborât după un timp mi-a spus la
telefon că el a luat la facultate şi de-atunci
nu ne-am mai văzut



Have a nice day

Ca un melc pe o pajişte înverzită mă târăsc
pe asfaltul încins mă duc la St. John pe
Fifth să iau costumele de la curăţat semaforul
clipeşte walk don't walk şi merg mai departe
de pe Lexington trec pe Madison şi apoi pe
Fifth lângă scuar e-un cerşetor pe trotuar un
vânzător îmi cumpăr o Cola spuma mi se prelinge
pe bărbie teribil e de cald în faţa clădirii
portarul îşi priveşte ceasul şi cască plictisit
have a nice day zice you too zic şi ţin umeraşele
bine să nu alunece costumele frumos călcate
şi curăţate ca un melc pe o pajişte înverzită
mă târăsc pe asfaltul încins de pe Fifth trec
pe Madison şi apoi pe Lexington la Simon's
cleaners and tailors pe 52 east street împing
uşa cu umărul clopoţelul sună venişi bă
întreabă Tudorache venii mă îi răspund



A doua oară în viaţa aceasta

Tati zice Alexandra domnişoara de matematică
ne-a ţinut toată ora în picioare pentru un
coleg care a întârziat am scris aplecaţi
peste bancă din cauza asta scrisul arată aşa
dezlânat şi literele sunt răsturnate cu capul
în jos să nu mă cerţi doar ştii că de obicei
scriu frumos în armată la fel eram pedepsiţi
pentru câte unul care nu-şi curăţase bine
arma sau era nebărbierit făceam cu toţii
corvoadă la popotă sau la porcărie când venea
locotenentul în faţa plutonului luam poziţia
de drepţi cu cizmele lui negre şi lustruite
ne spunea că poate s-o îndura şi de noi
Dumnezeu şi-om termina până la urmă armata
dar dacă ne vom întâlni a doua oară în viaţa
aceasta mulţi dintre noi vor plânge încă de-a
doua zi ne-a murit un camarad s-a împuşcat în
post din greşeală sau pentru că aşa a vrut
ca nişte bărbaţi tineri ne-am ascuns unul de
altul durerea ca nişte bărbaţi tineri am alergat
la spălător şi-am plâns în pumni hohotind



Compunere

Bunica fuma şi bea cafea eu o iubeam mult
o ascultam în vacanţa de vară citeam
Jules Verne în pat şi Cei trei muşchetari
când i-a venit prima dată rău a căzut la
Complex a adus-o acasă un ofiţer şi-a
revenit şi de atunci n-a mai băut cafea
şi n-a mai fumat tot timpul a luat pastile
tata plângea tata zicea că nu e bine din
pensia ei ne cumpăra parizer şi franzelă
mâncam cu poftă aşezaţi la masă într-o zi
bunica a murit a plecat să cumpere pâine după
ce terminam eu adunam firimiturile pe o bucată
de ziar şi bunica le arunca la păsări în curte



Zombie

Mă duc la YMCA să fac duş şi mă dezbrac
îmi împachetez hainele şi le aşez ordonat
într-un vestiar cu vopseaua scrijelită mă
uit în toate părţile mi-e frică de homosexuali
şi de hoţi mi-e frică şi potrivesc robinetele
apa curge fierbinte mă săpunesc mă limpezesc
şi închid robinetele la chiuvetă mă bărbieresc
cu grijă mă uit în oglindă vreau s-arăt cât
mai bine în hol doamna Fisher se uită pe nişte
reviste e nervoasă haide odată zice am crezut
că te-ai înecat eu sunt vesel şi acum sunt
curat la radio ştirile spun că O.J. Simpson a
fost achitat doamna Fisher e nervoasă se ridică
aruncă revistele pe jos din cauza ta am pierdut
şi buletinul de ştiri uită-te la tine arăţi
ca un zombie zice dammit haide odată am
crezut că te-ai înecat



Automatul de cafea

Singur pe hol lipit de zid stă automatul
de cafea eu întind mâna şi pun o fisă
nu merge şi izbesc cu pumnul cafeaua curge
e bună e aromată îmi arde gâtul e fierbinte
iubita mea are mers de Cadillac cântă la
radio Moon Martin o voce languroasă mai
anunţă ceva şi nu înţeleg aşa preocupat
cum sunt să-mi aprind o ţigară să citesc
ziarul afară plouă ziua albastră e liniştită
e târziu şi cafeaua s-a terminat ziarul s-a
îngălbenit literele i s-au amestecat şi-mi
iau umbrela şi pardesiul şi ies afară
plouă seara albastră e liniştită uşa
se-nchide încet în urma mea singur pe hol
lipit de zid rămâne automatul de cafea



Mircea

Mircea are cinci ani şi toată ziua aleargă
încolo şi încoace prin casă Mircea are
multe maşinuţe are o şapcă şmecheroasă
se joacă cu plăcuţele de rummy le împrăştie
pe covor şi le aşează cu cifrele în sus
îl strigă la masă se strâmbă si nu se duce
zice bunicul a fumat şi a murit vezi bine
mami fumează şi într-o zi şi ea o să moară
şi tu fumezi şi dacă mori şi tu atunci
pe mine cine mă mai creşte mare?



La Mamma Tereza

Intrăm la Mamma Tereza şi comandăm două porţii
de pizza cu mult ketchup doamna Fisher are o
pălăriuţă albă pe cap şi pantalonii suflecaţi
eu am un tricou pe care scrie Beach Bum Hawaii
şi amândoi suntem murdari de pământ şi de iarbă
toată ziua am tuns gazonul şi am curăţat grădina
de crengi şi de frunze uscate tipii de la mese
se întorc şi se uită la noi după o vreme ne lasă
în pace după o vreme doamna Fisher îşi pierde
răbdarea şi bate cu pumnul în tejghea pizza
miroase frumos are mult ketchup e fierbinte şi
ne grăbim să plătim şi ieşim tipii de la mese
se întorc şi se uită după noi şi maşina din nou
nu porneşte doamna Fisher înjură doamna Fisher
trânteşte portiera eu mănânc şi râd mănânc



Compunere

Tata s-a îmbătat odată tare tocmai ne
mutasem într-un bloc nou abia aranjasem
mobila l-a adus acasă nenea Dode mama
l-a descheiat la şireturi i-a dat bocancii
jos i-a fost foarte rău toată noaptea a
vomitat într-un lighean s-a văitat s-a
rugat la Dumnezeu eu eram mic eu eram
în clasa-ntâi atât îmi amintesc



Dulce şi nepăsătoare curgea viaţa

Cristian a venit cu Lidia eu am venit cu Ioan
înăuntru era fum înăuntru cu greu am găsit o masă
liberă noaptea era lungă şi-naltă moartea era mică
şi searbădă de nimic nu ne păsa Cristian zicea că
el nu mai poate Lidia era blondă şi cuminte Ioan
răsfoia o carte eu tăceam şi fumam-nainte în faţă
la metrou la Romană ne-am despărţit atunci ne-am
spus la revedere atunci mi-a scris pe-o foaie de
hârtie Cristian Popescu 7266439 el a plecat cu Lidia
eu am rămas cu Ioan am mai băut câte-o bere am mai
zis şi noi câte ceva el avea o geantă pe umăr
eu aveam un pachet cu cărţi sub braţ în faţă la
metrou la Romană ne-am despărţit noaptea era lungă
şi-naltă moartea era mică şi searbădă dulce şi
nepăsătoare curgea viaţa ca o sticlă de Coca-Cola
spartă şi-mprăştiată pe asfalt



Un pumn de mărunţiş belgian

Eşti un tip de treabă ziceau du-te la Petit
Château acolo îţi vor da o cameră un pat un
vestiar în care să-ţi pui hainele acolo stă
Claude el e singur el a fost prizonier de
război acolo viaţa face doi paşi înapoi şi
moartea un pas înainte du-te în Grand-Place
ziceau astăzi e duminică sunt multe fete
drăguţe poate bei o bere poate-ţi găseşti
şi tu ceva de făcut eşti un tip de treabă
ziceau mai rar unul ca tine mi-au strâns
mâna mi-au arătat casa în care locuit
Jacques Brel mi-au aruncat un pumn de
mărunţiş belgian cât să-mi ajungă să
trăiesc până mâine



Ţeava de gaze

Încă de dimineaţă am început să scriu la poem
şi ei au bătut la uşă au zis bă să dai şi tu
nişte bani că începem să montăm ţeava de gaze
două sute cincizeci de mii să plătim manopera
e nevoie şi de o canea de un ţol costă vreo
şaizeci sau şaptezeci de mii se găseşte la
orice magazin de specialitate şi au început să
măsoare şi să calculeze să facă găuri era fum
mult mirosea puternic era zgomot atunci m-am
oprit n-am mai putut să scriu s-au oprit şi ei
s-au dus la vecinul de jos să bea o ţuică
toată ziua au spart betonul mergea greu era
tare au dat peste cablurile electrice au zis
nu e în regulă mă astea demult trebuiau
izolate toată ziua am scris la poem ei au
trecut cu ţeava de gaze mai departe



Compunere

M-a învăţat să scriu alfabetul Gheorghe un
şofer care stătea cu chirie în camera din
faţă copiam încet una câte una literele de
pe pachetele de Mărăşeşti şi Naţionale 20
de ţigarete superioare mai târziu tata mi-a
cumpărat un ghiozdan maro din carton o
uniformă şi o şapcă cu cozorocul tare tata
m-a luat de mână şi m-a dus la şcoală în
prima pauză m-am bătut cu Marcel în prima
pauză mi-am mâncat pachetul cu mâncare a
doua zi mi-a părut rău că n-am mai jucat
fotbal cu prietenul meu Geabarău cu care
făceam şi schimb de timbre un avion contra
o locomotivă un Senegal contra un Dahomey
din ziare vechi din cărţi şi caiete de
şcoală îmi construisem o ascunzătoare şi
deseori ieşeam din buncărul de hârtie
şi priveam lumea de ipsos



Keith Boyd e pastor

La 250 east 61 st trinity baptist church Keith
Boyd e pastor înăuntru e pace e linişte e lume
multă îmi spune please ask for someone in benevolence
îmi spune please come on sunday to clean the church
biserica e mare şi luminoasă începe slujba şi corul
cântă frumos toţi ascultă toţi se roagă citesc biblia
evlavios eu nu rămân până la sfârşit eu n-am răbdare
eu trec pe lângă rândurile de bănci încet să nu
deranjez afară e soare e zgomot e lume multă maşinile
trec în viteză şi-n faţă la Trump Plaza urcat pe o
harley davidson un înger mic şi roz zboară fericit



Toată seara toată noaptea

Au strâns farfuriile paharele sticlele goale
steguleţele colorate înfipte în feliile de
pâine şi au plecat am rămas singuri vocile lor
se mai aud încă pe coridoare Simona tace
Simona plânge zice că s-a luat Marius de ea la
masă şi s-a enervat s-a încuiat în cameră
s-a rugat la Dumnezeu am venit eu şi i-am adus
o prăjitură mică pe o farfurioară roz am
bătut la toate uşile ai trezit pe toată lumea
zice Simona tu ai o vorbă bună pentru fiecare
tu ai cuvinte ascunse în toate buzunarele
tu chiar crezi tot ce spui farsorule cabotinule
bufonule trist acum în curte nu e nimeni
în curte e un havuz sunt atâtea ferestre am
văzut-o cum se plimba fără rost dintr-un loc în
altul i-am făcut cu mâna am plecat cu Dumitru
am băut zdravăn toată seara am adormit într-o
cameră goală mi-a fost frig toată noaptea
m-am acoperit numai cu poemele mele



Uite mi-am zis

Tata a murit astăzi şase octombrie dimineaţa
a venit Mioara de la trei a sunat la uşă a
zis uite a murit tatăl lui Valentin să plece
imediat la Vâlcea când am ajuns l-am găsit
întins pe pat era îmbrăcat într-un costum
nou şi pantofii erau noi mult timp m-am uitat
la el i-am încheiat nasturele la cămaşă i-am
pus o oglinjoară în buzunarul de la piept
în vitrină păstra o sticlă de whiskey pe care
nu a vrut niciodată să o desfacă am luat un
pahar am băut şi am plâns mult timp la cimitir
am aranjat coroanele şi florile am atins crucea
cu mâna uite mi-am zis aşa s-a terminat viaţa
tatălui meu Dolfi A. Valentin de şaizeci şi patru
de ani aşa a început moartea cu primii bulgări
de pământ care s-au rostogolit peste sicriu



Jeremy

Când îşi aminteşte de vremurile glorioase de
altădată Jeremy plânge şi se-mbată în fiecare
seară ia poziţia de drepţi şi salută sticlele
aliniate pe raft în fiecare seară zice te urăsc
Vietnam dar faci parte din mine te iubesc
scumpete dar într-o bună zi am să te părăsesc
şi ea-l ascultă şi se ridică de la masă ea zice
fuck şi pleacă ei nu-i pasă când îşi aminteşte
de vremurile glorioase de altădată Jeremy plânge
şi se-mbată în fiecare seară îşi aranjează
decoraţia cu gândul la camarazii care au murit
pentru ţară apucă sticla şi-o aruncă cu putere
în peretele din faţă ca pe o grenadă de mână



Compunere

Copii eram noi amândoi Cristina şi cu mine
mergeam în centrul oraşului să vedem bradul
verde în ziua de Crăciun împodobit cu globuri
şi beteală bunica ne cosea mărţişoare le
purtam în piept până târziu în aprilie venea
unchiul Jene mânca ciorbă în bucătărie era
cald aveam o maşinuţă chinezească pe care
scria Police ne jucam cu ea pe rând toată vara
până o stricam intra tata toamna triumfător
în curte cu două lubeniţe sub braţ



Tricoul meu alb

Tricoul meu alb cumpărat din America pe
nimica toată pe care l-am purtat şi în
avion în care am transpirat şi am visat
şi mi-a fost frică când căpitanul spunea
să ne legăm centurile de siguranţă să nu
fumăm că decolăm tricoul meu alb din bumbac
pe care scrie JVC presents live it up
personal CD world tour are o pată mare de
tuş pe umărul drept şi e scămoşat de-atâta
purtat tricoul meu alb pe care Mihaela acum
l-a spălat şi l-a agăţat în cârlige afară
la uscat cu apa şiroind din el fără încetare
singur în frig pe balconul din spate



Wagner are vaci

Wagner are vaci le ţine pe pajiştea din faţa
casei de două ori pe săptămână vine un camion
roşu şi le duce la abator Wagner doar le creşte
Wagner nu le taie şi ele pasc liniştite iarba
ele nu ies în şosea şi chiar dacă ar vrea ating
un fir subţire prin care trece curent electric
la tensiune mică cât să le sperie puţin să nu
le omoare with a moo-moo here and a moo-moo
there Wagner are vaci zice doamna Fisher



Biblioteca

În faţa parcului e o casă cu balcoane de
lemn construită înainte de o mie nouă sute
zece care a fost a doctorului Ţăranu care
mai târziu a vândut-o avocatului Militaru
care a lăsat-o fiicei sale Olga Viorica
ca dotă când s-a măritat cu avocatul Popilian
aici este biblioteca oraşului are vreo
cincizeci şi şapte de mii de volume dintre
care puţine au fost citite aici stau eu
aici îmi scriu poemele uneori aici vin şi
prietenii mei eu urc încet scara interioară
mă gândesc la multe fluier un cântecel aiurit



Compunere

Mama e bună mama ne-a crescut pe toţi ea
n-a făcut rău la nimeni a făcut mâncare toată
viaţa l-a spălat pe tata l-a îngrijit la
cincizeci de ani a ieşit la pensie a muncit
a adus bani acasă noi am stat pe o stradă
de lângă gară oamenii dormeau lungiţi pe
bănci vara ne jucam cu mingea în
parcul ars de soare treceau trenurile cu zgomot
când m-am făcut mare despre toate acestea am
scris o carte mică cât s-o porţi într-un buzunar



Am deschis ferestrele

După ce au plecat prietenii am deschis
ferestrele după ce ai plecat tu am
fumat mult am băut am citit poemele lui
Ted Berrigan în copie xerox era fum de
ţigară peste tot şi disperare şi tristeţe
după ce ai plecat am ascultat muzică
oldies but goldies am spart un pahar din
greşeală m-am împiedicat de covor şi
am trântit scrumiera erau mucuri de ţigară
peste tot şi disperare şi tristeţe după
ce ai plecat tu am băut mult am fumat
larg am deschis ferestrele beat am deschis
ferestrele să aerisesc de tine peste tot



Balada tristului oraş

Nu există nimic de făcut în oraş doar
să te plimbi cu mâinile în buzunare
pe strada principală să fluieri să fumezi
să bei oranjadă să scrii
lozinci cu creta pe ziduri să te gândeşti
la Carson McCullers and Silvia Plath
să trăieşti să mori să-l mânii
pe Dumnezeu nu există
nimic de făcut în oraş



O familie fericită

Tata şi mama ce frumoşi erau când s-au căsătorit
au pornit de la zero nu le-a fost uşor au trecut
prin lipsuri multe n-au fost aşa cum au crezut
la început tata a lucrat la administraţia pieţelor
încă din 1958 mama era la starea civilă pentru
că scria frumos certificate de naştere şi de deces
mama şi tata ce tineri erau când s-au căsătorit
doar fotografiile de la cununie s-au îngălbenit
la colţuri aşa cum stau lipite ordonat în album
de multe ori ne uităm la ele şi îi rugăm să ne
povestească ei ne-au crescut şi ne-au îmbrăcat
pe Cristina pe Cătălin şi pe mine ne-au dat
la şcoală după puterile noastre am învăţat ne-am
prefăcut că suntem şi noi o familie fericită



Volum publicat de Editura " Ex Ponto " din Constanta în anul 2005