duminică, 15 noiembrie 2015

Adrian Cristinescu a murit ...


" Acum când îţi vorbesc tu nu te-ai născut încă şi poate nu voi mai fi cand cuvintele mele vor ajunge la tine ". Târziu, mult prea târziu am aflat că prietenul meu, poetul Adrian Cristinescu a murit... Rămâne cartea pe care am publicat-o împreună. La sfârşitul lui noiembrie 1989, ne întâlneam în Piaţa Universităţii, aproape de Intercontinental, pentru a pune laolaltă cele două părţi ale Tandem-ului, el venind de la Satu Mare, eu de la Băile Govora. O lună mai târziu, în acel loc aveau să moară oameni. Copiii revoluţiei pe care Cristinescu i-a anticipat parcă în versurile lui, atunci când nimeni nu avea cum să ştie ce se va întâmpla. Apoi lucrul pe manuscris într-o cameră de hotel. Drumul înapoi la Govora, singur de astă dată şi dactilografierea manuscrisului, într-o vreme când încă nu existau computere şi nici imprimante, la antica mea maşină de scris. Nervii mei şi reproşurile când l-am aşteptat zadarnic o jumătate de zi pentru fotografia copertei a patra, în mijlocul protestatarilor care umpleau Piaţa Universităţii. Ne-am fotografiat împreună în vara lui 1990, dar fotografia nu a mai ajuns pe coperta cărţii. Peste câţiva ani, ne-am revăzut la Râmnicu Vâlcea, în apartamentul mamei sale, când i-am adus cronicile la carte. Lumea românească se schimbase, şi el se schimbase, nu mai scria poezie. El poetul extraordinar, poetul mult mai bun ca mine, de care toată lumea mă întreba în redacţii, nu mai scria poezie. Şi-mi amintesc cum în clasa a opta, colegi fiind, mi-a pus în mână prima care de poezie adevărată, semnată de Nichita Stănescu, cum m-a învăţat să citesc poezie, pe mine care nu citisem decât poeziile din manualele de literatură română. Apoi schimbam cărţi de poezie şi citeam ce scrisesem împreună. Adrian Cristinescu a murit. Şi odată cu el a murit o parte din mine. Poate cea mai frumoasă. Rămâne amintirea unei prietenii şi poezia lui extraordinară. " Despre tine atât / după eclipsă se va striga din nou catalogul / copii tăi o armată în zale vor veni vor învinge ".

2 comentarii:

Melania Briciu Atanasiu spunea...

Anul acesta am avut intalnirea de 30 de ani de la absolvirea Facultatii de drept din Bucuresti si mi-a fost din nefericire confirmata vestea pe care o auzisem anul trecut: colegul nostru Adrian Cristinescu nu se mai afla printre noi. Nu i-am citit niciodata poeziile, desi stiam ca scrie si eu insami eram si sunt o mare iubitoare de poezie. V-as ramane indatorata peste masura daca as putea intra in posesia volumului vostru comun, cu atat mai mult cu cat acesta dateaza din perioada dinaintea auto-exilului meu, atunci cand credeam ca tara mea poate deveni ceea ce nazuisem ca ar trebui sa devina.

Cu pretuire,

Melania Briciu Atanasiu - fosta jurista din Valea Jiului,golan incurabil in Piata Universitatii intre 01.05- 16.05.1990

Valentin Dolfi spunea...

Stimata doamna Melania Briciu Atanasiu,

Mulţumesc pentru tristul dvs. comentariu. Şi pentru mine vestea morţii lui Adrian (Criksonu) sau Cri, cum îi spuneam noi, a fost la fel de neaşteptată. Dar moartea este întotdeauna necruţătoare şi veştile de acest fel le primeşti fără niciun fel de pregătire.

Din păcate ne vedeam foarte rar, pentru că eu locuiesc la Vâlcea, el locuia la Satu Mare, unde se căsătorise şi avea doi copii. Am fost colegi de şcoală generală şi prin cls. a VIII-a ne-a apropiat poezia, el fiindu-mi primul profesor şi un poet original şi deja format.

Volumul de care vorbiţi a fost un pariu prietenesc, este şi tot ce a rămas palpabil din prietenia noastră lirică, acum când el nu mai este.

La Satu Mare, unde se căsătorise, era comisar la Garda Financiară. Datorită meseriei pe care o avea, a avut ceva probleme cu legea şi a fost suspendat din funcţie. Atât de mult l-a afectat încercarea asta că a murit de inimă.

Din păcate, luat cu ale vieţii valuri nu mai scria demult poezie, sau poate dacă scria o păstra doar pentru el.
Acum, când ştiu ce destin a avut, mă întreb dacă nu era mai bine pentru el să fi rămas doar la poezie.

Vă pot expedia un exemplar din carte dacă îmi scrieţi o adresă unde să-l trimit.
Iar dacă ştiţi un număr de telefon sau un contact de mail al familiei lui vă rămân recunoscător.

Cu aceeaşi preţuire, Valentin Dolfi

Despre mine

Fotografia mea
Poezia mea este biografia mea. Contact: valentindolfi@yahoo.com
Fragmentele de jurnal " Gânduri pentr-un ochi de sticlă " au fost publicate în " Povestea vorbei " din Rm.Vâlcea.

Textele publicate pe acest blog îi aparţin în exclusivitate lui Valentin Dolfi.